4 Iulie 2021 – Olbia Airport (LIEO)
duminica dimineata. Sunt in vacanta in minunata Sardinia e, după trezire, rimango un po’ sdraiato sul letto a giocherellare con il cellulare.
Zgomotul turbopropulselor unui avion care zboară deasupra mea ajunge la urechi dar, inițial, nu-mi pasă: va fi unul dintre Canadair-urile din Olbia la care ajunge (din păcate) un loc de interventie. Urechea antrenată, totuși, mă face să trag un clopoțel în creier: nu este un CL 415. Îmi scot capul pe fereastră și ridic privirea: Sunt fara ochelari dar silueta imi este familiara, chiar dacă mi se pare imposibil. Întrebați Flightradar 24 și am confirmarea a ceea ce văd: este un Grumman C 2A Greyhound al Marinei SUA, iar altitudinea sugerează că ar putea ateriza în Olbia, la doar câțiva kilometri distanță. Îl urmăresc doar pentru 2 minute si am confirmare.
E timpul să ridici rucsacul cu Canonul de încredere și cu toate echipamentele, urcă în mașină și mergi cu viteză la aeroport. Mă duc în încăperea pentru cap 05, unde exista si parcarea avioanelor private, sperand sa-l gasesc acolo. Și într-adevăr există, ma non è da solo: SONO 2!!!
acestea sunt 2 Greyhound del VRC-40 Rawhides, lo Squadrone della US Navy che ha il compito di rifornire di merci, uomini e materiali le portaerei della 2a, 5a e 6a Flotta. Intravedo le code dai colori sgargianti fra le fusoliere dei corporate parcheggiati. Le scritte sulla fusoliera indicano che la portaerei su cui sono imbarcati è la Dwight D. Eisenhower su cui sono stato a bordo ormai 21 cu ani în urmă (il servizio fotografico lo trovate care)
Parcheggio e, a piedi, Mă îndrept spre un drum perimetral care îmi permite să mă apropii puțin.
Sunt parcate pe partea opusă a pieței dar, fiind în uz doar 05, vor trebui să treacă prin faţa mea pentru a decola. Il 4 Iulie, in Sardinia este cald, foarte cald. Iar soarele este necruțător. Imaginile nu sunt clare, dar sper să fie, apropiindu-se, lucrurile pot merge mai bine.
Traficul cu avioane private angajate în transportul turiştilor înstăriţi către Costa Smeralda este foarte intens, iar rezervoarele de combustibil întârzie puţin.
E trecut 12:30 cu mult timp în urmă când sosesc proviziile e, imediat dupa, Văd elicele încep să se rotească. Înainte de a începe să se miște, își întind aripile îndoite în parcare. Încep să ruleze și îi văd, după câţiva metri, îndoi, cum era de așteptat, mie: optim!!!
Sunt nevoit să trag între ochiurile plasei: Incerc sa pastrez diafragma cat mai deschisa chiar si tragand cu timpi care sa nu inghete elicele dar, cu toată această lumină, nu e usor. Nici măcar pâlpâirea aerului încălzit nu ajută, dar trebuie să spun că, în cele din urmă, M-am gândit mai rău.
Bucurați-vă de rezultat
